Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 PartideDeclaraţiiAMN

Declaraţie privind încălcarea dreptului deputatului de a obţine informaţii de la organele de stat

|versiune pentru tipar||
AMN / 9 martie 2006
Alianţa “Moldova Noastră”Nu mai e pentru nimeni un secret că acest Parlament, ca şi precedentul, este subminat prin faptul că, în Republica Moldova, există un şef al statului, care dispune, ca lider şi al partidului de guvernămînt, de o majoritate de deputaţi care votează ascultător totul ce i se cere.

În această legislatură s-au făcut declaraţii ce au constatat faptul şi prin care i s-a cerut speakerului să schimbe starea de lucruri. Au fost abordate diverse aspecte ce ţin de condiţiile inechitabile în care activează deputaţii, cei din majoritatea comunistă dispunînd de condiţii privilegiate.

Se vede că fac uz, în special, de dreptul de a adresa întrebări şi interpelări reprezentanţilor structurilor de stat, administraţiei publice centrale deputaţii din Opoziţie. Din păcate, pe deputaţii comunişti nu-i interesează nici chiar audierile organizate cu mulţi asistenţi dintr-un domeniu sau altul.

Interpelările adresate — în scris şi oral — deranjează Puterea, deşi sînt o pîrghie de verificare a modului în care se aplică legile. Parlamentul are şi funcţia de control privind îndeplinirea acestora, însă la acest capitol lucrurile nu stau bine.

Unii şefi de ministere şi departamente răspund prompt şi exact interpelărilor, alţii mai mult se chinuie cum să facă şi cum să dreagă să evite a spune ceea ce nu doresc sau se tem să spună, transformînd răspunsurile în exerciţii de elucubraţie — însemnînd, mai pe înţeles, “răspunsuri incluzînd combinaţii haotice de elemente absurde, de aberaţii”.

În ultimul timp, fenomenul se înteţeşte, încălcîndu-se Legea cu privire la statutul deputatului. Astfel, art.17, pct.6, prevede că, “în exercitarea mandatului, deputatul poate adresa întrebări, interpelări şi petiţii Preşedintelui Republicii Moldova, membrilor Guvernului sau altor reprezentanţi ai organelor centrale ale administraţiei de stat”.

În Legislativ s-a şi înrădăcinat o practică nefastă — încercări permanente de a închide gura Opoziţiei, declarîndu-se că nu putem adresa întrebări şi interpelări nici speakerului, nici şefului de stat. Nu vine să ne răspundă nici premierul, nici ministrii, iar cei ce dau răspunsuri în scris o fac obsedaţi de gîndul de a fi pe placul “patronului acestui stat”. Formula în care oferă răspunsurile denotă că ei nu respectă Parlamentul, în special Opoziţia.

Îmi exprim profunda compasiune pentru aceşti funcţionari forţaţi să facă echilibristică, adică să se strecoare abil printre dificultăţi în situaţiile delicate. Sînt aproape sigură că, înainte de a da răspunsurile solicitate, ei au consultări cu mai marii, căci fără o acoperire de sus nu şi-ar permite răspunsuri în bătaie de joc.

Vreau, însă, să se reţină: răspunsurile batjocoritoare îi caracterizează pe cei ce le semnează, şi nu pe cei cărora le sînt adresate. Noi cunoasştem şi fără aceste răspunsuri situaţia, dar dacă vă temeţi de presă, unde răspunsurile au dreptul să apară, vă întreb — cum v-aţi pornit spre Europa fără demnitate, fără presă adevărată, fără transparenţă? Vedeţi să nu ajungeţi nici de unde aţi pornit!!!

Mă voi referi şi la unele exemple. Unul este mănăstirea Curchi. La solicitarea mea, nu numai că nu a “binevoit” să vină ministrul. Ministrul-adjunct venit a uitat să spună ce s-a întîmplat cu mănăstirea sub regim comunist, care a distrus-o şi ai cărei succesori fac azi maratoane pentru a scoate ultimul bănuţ de la oameni, contînd pe efecte electorale. Facem maratoane, în loc să condamnăm crimele, inclusiv distrugerea lăcaşelor de cult şi nimicirea preoţilor. Nu mi se pare că diplomaţii cred în sinceritatea aspiraţiei de a se ajunge în familia europeană cu asemenea tare.

De asemenea, la interpelarea mea privind articolul din Jurnal de Chişinău despre scrisoarea expediată de Ministerul Culturii şi Turismului în care li se indică instituţiilor subordonate să se aboneze la presa guvernamentală, zisă şi “deetatizată”, ministrul Cozma ne spune că accentul pus pe ziarele deetatizate a avut doar nobilul scop de a încuraja publicaţiile care şi-au ales o altă cale decît cea de a exprima punctul de vedere al Puterii, aşa cum au procedat colectivele de ziarişti de la “Moldova Suverană” şi “Nezavisimaia Moldova”. Noi într-adevăr credem că aceste publicaţii sînt libere şi independente, din care cauză le-am recomandat exigentului cititor din domeniile pe care le gestionăm.

Aş spune — fără comentarii. Să judece fiecine dacă acest răspuns e sau nu e o ofensă la adresa Parlamentului, mai exact a Opoziţiei, tratată de trepăduşii şefului de stat proeuropean ca duşman al poporului, în cele mai strălucite tradiţii ale regimurilor totalitare comuniste, care, pur şi simplu, îi lichidau pe cei ce gîndeau altfel.

Un alt caz îl constituie două răspunsuri diferite la aceeaşi interpelare. În legătură cu fenomenul de contrabandă de la Rezina, tăinuit cu mare grijă, MAI-ul recunoaşte, cel puţin, ceva şi dă exemple concrete, în timp ce gloriosul Centru de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei nu cunoaşte nimic şi, în prezent, probabil, împreună cu Procuratura şi cu SIS-ul, de la care încă aştept răspunsuri, meditează asupra răspunsului de la MAI, trimis de mine lor.

Guvernul şi Primăria au primit aceiaşi interpelare, însă răspunsurile trimise sînt diferite. În timp ce Aparatul Guvernului oferă un răspuns cît de cît despre apartamentele demnitarilor primite după Proclamarea Independenţei, Primăria a descoperit brusc faptul că … să vedeţi! problema e un secret de stat, căci vizează date personale! Este păcat că dl Ursu, care se face a nu înţelege că e vorba de bani publici, şi nu de date personale, nu i-a sfătuit şi pe cei de la Aaparatul Guvernului să răspundă la unison cu el.

Este surprinzător cum fiecare interpretează la noi Legea secretului de stat cum îi vine mai bine, în funcţie de simpatii şi antipatii sau de indicaţiile superiorilor. Un exemplu e şi răspunsul la interpelarea privind legalitatea sesizării Procuraturii de către Curtea de Conturi asupra materiale din ziarul “Timpul”, secretizate anterior abuziv.

Dar şi mai curioase sînt răspunsurile de la Inspectoratul Fiscal de stat care nu pune la dispoziţie informaţia solicitată, de parcă aş fi cerut informaţii despre bani personali, şi nu publici, referitor la care, în analizele direcţiei financiare ale Primăriei, se constată un haos şi o lipsă de evidenţă cum rar se întîmplă. E vorba de activitatea “curată şi cinstită”, între ghilimele, a unei întreprinderi municipale.

Nu voi continua şirul exemplelor. Consider că e un fenomen ce trebuie înlăturat şi e păcat că şefii servicilor de stat se află sub securea superiorilor, şi nu a legii. Nu asemenea stat vrem să construim. Nu pentru asemenea respectare a legilor am votat Declaraţia de parteneriat politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene în prima zi a legislaturii. Îl invit pe speaker să ia notă de fenomenul “răspunsurilor coordonate” la interpelările deputaţilor şi să examineze problema în Biroul Permanent al Parlamentului sau la Plenara CC al PCRM. Cred că se impune, totuşi, o şedinţă specială în care să discutăm problemele ce nu-i permit Legislativului să-şi îndeplinească rolul constituţional în structura Puterii.

Ar fi bine dacă şeful statului, venit în Parlament cînd şi-a dorit consensul forţelor politice în problema transnistreană, ar veni şi pe 4 aprilie, la un an de Preşedinţie, la cinci ani de guvernare comunistă, să îşi dea darea de seamă, într-o şedinţă extraordinară, să manifeste respect faţă de Parlament în faţa misiunilor diplomatice, cel puţin. Să ne spună de ce nici domnia sa nu răspunde interpelărilor, de ce neglijează Parlamentul, cînd el însuşi — dincolo de toate — a votat schimbarea regimului semiprezidenţial în parlamentar, de ce le declară diplomaţilor unele lucruri — de parcă ei nu ar vedea adevărata stare a lucrurilor -, dar, în realitate, împreună cu cei ce-l consiliază sau i se supun orbeşte, nu vrea un stat de drept, cu o adevărată separaţie a puterilor şi cu rolul constituţional al Parlamentului asupra Executivului.

Au trecut cinci ani de guvernare comunistă. Nu credeţi, domnilor, că a sosit timpul maturizării şi al adevărului?

Vă mulţumesc.

Vitalia Pavlicenco, deputat în Fracţiunea parlamentară AMN

Declaraţia Fracţiunii AMN în Parlamentul Republicii Moldova în legătură cu refuzul PCRM şi a Fracţiunii sale parlamentare de a se distanţa ferm de crimele comise de regimurile communiste totalitare conform Rezoluţiei APCE 1481(2006) Declaraţia participanţilor la mitingul de protest “Republica Moldova — cinci ani de dictatură şi de mizerie comunistă” cu privire la situaţia dezastruoasă din agricultură